BARCA ÎȘI CAUTĂ CATARGUL
de Grigorie Roibu
Marea sticloasă își întinde valul de spumă
Să-mi îmbrățișeze țărmul de gânduri,
Ceasul nepotolit de scânteile serii
Își ticăie clipele pe colțul de lună,
Pare stingherit de briza ce fuge
Suflând peste slovele ce-ncing nisipul,
Timpul ursuz își clipește geana,
Pe-o cale nesfârșită o barcă se leagănă
Căutându-și în imensitate catargul,
Mă prinde răsăritul, cu ochii în zare
Scriind cu iriși pe verdele mării,
Nisipul mai arde sub forfota lumii.
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.