Basarabia, pământ de dor și vis,
În brațele tale, timpul parcă s-a închis.
Dealuri verzi și văi adânci, mângâiate de lumini,
Aici, istoria se scrie în lacrimi și suspini.
Sub cerul tău senin, cântă păsări dorul vechi,
Și printre coline line, șerpuiesc poteci.
Suflete de eroi, ce-au luptat cu mult curaj,
Odihnesc sub crengi de tei, în tăcut omagiu.
Basarabia, inimă de neam și neuitare,
În tine pulsează dorul, de-acasă și alinare.
În casele vechi, povești se nasc din amintiri,
Despre oameni buni și răi, despre grele despărțiri.
Pârâurile tale limpezi, poartă glasul timpului,
Și în cântecul de seară, se-aude glasul dorului.
Copiii-ți cresc sub soare, cu speranța-n ochii vii,
Că într-o zi, vor revedea, Basarabia în lumini.
Sub umbra unui stejar bătrân, bătrânii povestesc,
Despre vremuri de demult, când pădurile șoptesc.
Fiecare colț de pământ, e-o filă dintr-un roman,
Scris cu sânge, scris cu dor, în al vremii tainic plan.
Basarabia, grădină de vis și legământ,
În tine se împletesc, rădăcini și jurământ.
Te port în suflet mereu, ca pe-o comoară sfântă,
Basarabia mea dragă, tu ești cântec și cuvântări.
04.05.2023
vezi mai multe poezii de: Andreimocanu1
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.