Existenţa rǎtǎceşte
Printre plictiseli
Ratate,
Plinǎ de erori ascunse
În cuvinte
Cenzurate,
Alungându-mǎ pe mine
Din tot ce înseamnǎ
,,Eu-l”
Şi gustând uşor pǎcatul
Pe care îl iartǎ
Zeul.
Trist paloarea izvorǎşte
Ca o crimǎ sǎvârşitǎ
Sub un cer ce adumbreşte
O speranţǎ peticitǎ,
Otrǎvind perfecţiunea
Care cade
În eroare
Când femeia supǎratǎ
Dǎ impresia
Cǎ moare.
Bǎtrâneţea surmenatǎ
Eşueazǎ-n ispǎşire,
Ofilindu-se îndatǎ
Ce-a scǎpat
De o trǎire.
Dacǎ e încǎ lucidǎ
Şi decisǎ
La regrete
Se usucǎ-n armonie
Stând cu faţa
La perete.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.