Bătrânul
Pe podium urcat, sublim el delira
Dirijând fascinat, cu gesturi furibunde,
O stranie orchestră de acorduri profunde,
Ce-n văi, printre vâlcele măreţ reverbera.
Era cerul senin, briza dulce la munte,
Şi-n timp ce turma lui idilică păştea
El, geniul nebun de dor se străduia
Tot mai înfierbântat să o facă să cânte.
La urmă, obosit de mult prea mult înceta
Legănare a cozilor, el coborî bagheta
Şi o lăsă în tăcere să pască, cum vrea ea.
Se mulţumi privind învins o viorea,
Învins fără scăpare în spirit şi în cuget.
Şi atunci, o vacă blândă îl răsplăti cu-n muget.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.