între pereți virtuali
iarna
înfometată de verde
scrâșnind din dinți
slobozește câşlegiile
dă foc
vorbelor neroditoare
nemiloase
vântul împrăştie cenușa
copacului singuratic
de-abia ținându-se
pe picioare
Mefiboșet-nepotul lui Saul
spăla de răutate
cuvintele
*
în zăpada inconștientului colectiv
printre garduri
aproximări
ale unor mesaje subliminale
încotro mergem Doamne?
modelată de emoții și ambiții
inima
vâslește spre zidul de apă
al concretului
cine întoarce barca?
crengile înghețate
ale copacului din zare
capătă forme geometrice sacre-
seisme mentale
provocate de neliniști
fantezia volatilă
a unui zbor
se cristalizează în flori
gândirea consonează
cu aspirația de a atinge perfecțiunea
pe tulpina visului
dihotomia: materie-spirit
dispersându-se de orice
răspuns
omul se urcă pe piedestal
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mihai,
multumesc pentru popas si amabilitate.
Anisoara Iordache (autor)
luni, 09 noiembrie 2015
Interesanta poezie, imi place. Bine ai venit!
mihai
joi, 05 martie 2015