Siamez Billy era,
cu blană de catifea,
urechi, coadă şi lăbuţe
ca o boabă de cafea.
Ochii, ce să mai vorbim,
albaştri ca apa mării,
uneori şi mai senini
în lumina blândă-a serii.
Nasul negru de tăciune
şi mustăţi feline,
ce adulmecă în aer,
prada care vine.
Un atlet, bine făcut
pentru vânătoare,
dintr-un salt era în pom,
prada să-şi doboare.
Este tandru, drăgăstos,
ştie să s-alinte,
toarce chiar un cântecel,
ce-i trece prin minte.
Şi când a crescut pisoiul
devenind motan
şi sultanul cu haremul
părea băietan.
Că se-ncinse nuntă mare,
în grădina cu umbrar
şi pisicile vecine intonau
imnul barbar.
Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii
- micuţi pisoiaşi,
legănându-se pe labe,
mici şi drăgălaşi.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.