Certuri, scandaluri, ură
semănat-ai rege fără coroană,
sclav cu dorinţa moartă.
Te blestem să fiI printre noi
să nu mai semeni urlete şi inimi frânte
şi să culegi umbre, cine eşti?
Nici tu nu ştii, ai fost în frunte
acum eşti batjocura luminii,
tu plin de hulă faţă de blândul păstor,
de mielul mântuitor.
Să pieri înger negru şi să iei cu tine
durerea de a nu fi iubit.
Nu te blestem pentru că vreau Lumina...
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.