furtuna din seara precedentă
a lăsat pe plaja inimii
stele smulse din atic
herghelii de cai de mare
şi cioburi
din safirul privirilor obosite de căutări
tu stăteai nemişcat
în mijlocul tablei de şah
în timp ce valurile negre ale părului meu răzvrătit
îţi loveau cu putere stânca pieptului gol
cât timp să fi trecut
de nu-mi pot aminti zâmbetul dimineţilor cu tine
zorii m-au legat la ochi cu eşarfele distanţei
dar te caut
înăuntrul fiinţei mele
condamnată să-ţi pun de fiecare dată alt nume
iubite
nu te văd
dacă mă auzi
strigă-mă
* * *
după furtună înflorește cerul
caii de mare aleargă liberi prin fiecare atriu
prinzând în aripile reci luceferi
și cioburi din stele căzătoare
jarul încins le dă puterea
să deseneze plaja cu inimi străpunse de săgeți albastre
eu nu mai fac rocadă
cultiv pătratele albe și negre
cu forma piciorului tău
o aripioară de sirenă mereu răzvrătită
oricât timp ar trece
oricâte valuri s-ar sparge de pieptul meu
ars de soare și alintat de furtuni
îți simt desenul inimii
pe firele fierbinți de nisip
măcinate de clepsidră furtunos de calm
iubito
nu te văd
dar strig eleni
când te respir
liliana trif & ioan grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu