Picură iar pe afară
Și lumina și culoarea
Pe când noaptea iată-și cară
Ruminindu-se splendoarea
Din văzduhul înstelat
Ne privesc atâtea stele
Și lumini în cap se bat
Frăgezându-se-ntre ele
Trotuare dispersate
Peste mugurii tăcerii
Ne așteaptă ca-n palate
Privind flamurile serii
Și sub bobii de lumină
Ce se-ndoaie spre pământ
Ochiul tău e fără vină
De se abate spre Cuvânt
Căci se apropie Crăciunul
Neșterea din Betleem
Sărbătoarea noastră-i Domnul
Al iubirii sfinte semn
El Hristosul și Mesia
Lumea care a cucerit
Să renască bucuria
Omu-n rai de-a fi primit
17-12-2015 Mănăștur
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Din văzduhul plin de stele,
numai una,e iubita
ce renaște bucuria,
pe acest pământ...
Frumoasă stare!!
Seară plină de stele,
în care tot ce-ți dorești,
să ți se îndeplinească!
AlbAtros
vineri, 18 decembrie 2015