Bocet mut
Am ascultat azi noapte cum plăngeau
Frunze-arămii și florile de nalb
Pe-o aripă de vănt, durerea și-o spuneau
Plutind decent in drumul spre neant
Au ruginit treptat simțind murirea
Cum peste zi se apropia ușor
Iar verdele aprins ce bate nemurirea
Se-ngălbenește , cade pe covor
Un lung si trist covor , rugină lungă
Sub pașii mei de Toamnă ce ascultă
Un plănset stins de frunze arămii
Și flori de nalb ce strigă prin pustii
Să plece Toamna , să rămană Vara
E însă o dorință doar , se lasă seara !
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.