„Ciocolata este răspunsul.
Prin urmare, ce mai contează care era întrebarea?”
- Nu ştiu de ce obrajii, de plăcere,
Se-mbujoreaz-atunci când gura ta
Pe sânii mici, sub albele dantele
Descoperă bomboane şi nuga.
Te joci cu focul, spune-mi înc-o dată
Că nopţile acestea nu-s de-ajuns,
Eu pot alege frişcă... ciocolată...
Pot fi poem. În versul meu ascuns,
Obraznic, îndrăzneț, cu mine ritmul
Să-l ţii, iubite, poate mâine-n zori,
Vom repeta cu sete algoritmul
Sub cerul dimineţii, printre flori.
- Știu că ascunzi plăceri alambicate
Și dulciuri sub dantelele subțiri,
Visez demult și nu mă pot abate
Să-ți fur un vers. Aș vrea să nu te miri
Că nu-ndrăznesc să las neterminată
Cireașa de pe tort, nici n-aș putea,
N-aș renunța să gust din ciocolată
Când știu că ai păstrat-o, e a mea.
Oricât de mult mi-ar crește glicemia
M-aș scufunda în caramelul din
Ființa ta să-ți tulbur poezia,
Să mușc adânc din buzele carmin.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.