Bonus de la viață - Gabriel Stanciulescu
Poezie adăugată de: Gabriel Stanciulescu

    duminică, 16 iulie 2017

Bonus de la viață

Cutreieram prin vise în vremuri de povară,
Încercam să vindec răni sădite în gând,
Bucuriile răsăreau ca o floare rară
Așteptam răspunsul ce n-a venit nicicând...

Mă sfătuiam cu viața asistat de suferință,
Aveam la timp un semn și-o mâna să nu cad,
M-am ancorat cu sufletul, rătăcit, în credință,
Și am avut puterea să știu să nu decad.

Am urcat familia mai sus la adăpost,
M-am străduit mereu, cât am putut mai bine,
Am pus în orice gest curaj, și-un pic de rost
Și m-am gândit că după azi urmează mâine.

De la viață am luat ce mi-a fost dat,
Am așteptat cuminte vremea mea,
Din când în când mai ceream câte un sfat
Dar n-am știut ce va dori să-mi dea.

Mi-a dat destul, să-mi ajungă o viață,
Am luat în piept momente încrâncenate,
Ce-a fost frumos...subțire ca o ață,
Și mi-am hrănit, docil, speranțele... în rate.

Dacă ai răbdare te ajută Dumnezeu,
Chiar dacă vrei mai mult la tinerețe,
Primește îndemnul, când decide Tatăl tău
Căci viața-i lungă, ai și batrânețe.

Sunt mulțumit de tot ce am primit,
Moralu-i crescut și susținut de tonus,
Mai vreau ceva, în plus, pân’ la sfârșit
Mai vreau o viață sau poate...doar un bonus.

Autor: Gabriel Stănciulescu



vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.