În odaia inundată de mirosul de gutuie
Dar frumos amestecat cu acela de tămâie..
Pe o laviță,tăcută croșeta bunica mea...
Împletind gânduri și ață cu o antică andrea...
Aplecată,gârbovită de atâtea griji și muncă
Retrăiește anii vieții..peste firul ce-l aruncă
Peste deget înc-o dată...fară însă a vedea
Împletește la ciorap fir cu fir și viața sa...
A crescut copii cu trudă(astăzi sunt părinții mei)..
Apoi ne-a crescut pe noi,tot cu drag ca și pe ei!
A muncit să ne dea nouă fară insă-a se gândi
Că în prag de batrânețe ea tot singură va fi..
Dor imi este de bunica și de mângâierea sa
Aș mai vrea s-o văd odată cum pe frunte mă pupa..
Îi admir doar amintirea..din acea ultimă zi...
Împletind gânduri și ață pentru când nu va mai fi!...
27.09.2016
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.