Eu sunt samaritean sadea,
Ajut, mi-e drag să dăruiesc,
Dar niciodată-n viața mea
N-am auzit un „mulțumesc”.
Aproape mort și înghețat,
Am încălzit la piept un corb,
Dar s-a trezit, s-a speriat...
Și de atunci, de-un ochi, sunt orb.
În fuga mare am oprit
Un cal nervos, la semafor,
Dar cu potcoava m-a lovit...
Și-acum sunt șchiop de un picior.
Un câine,-un prunc a atacat
Și am sărit să îl alung,
Dar fiara crudă m-a mușcat...
Și de atuncea sunt și ciung.
A fost întâi un flirt banal,
Dar nu am fost prea înțelept.
Am pus-o pe un piedestal...
Și ea m-a-junghiat în piept.
Sunt un robot fără stăpân,
Ce ruginește an de an,
Dar și defect, o să rămân,
Pe veci, un bun samaritean!
vezi mai multe poezii de: valentindavid57
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Printre puținii ale căror postări seamănă, totuși, a poezie. (asta înseamnă că le-am citit pe toate).
Adina Speranta
luni, 07 octombrie 2024