Bunule Moș Nicolae
Adăugat de: maria.filipoiu

Bunule Moș Nicolae
(scrisoare)

Ți-am trimis un ghiozdănel de scrisori în copilărie, cerându-ți cu modestie să-mi lași în ghetuțe, puține bomboane și cea mai ieftină jucărie, să poată primi fiecare copil câte ceva. Nu m-am supărat când n-ai putut ajunge până la mine și am continuat să-ți scriu și să te aștept cu bucurie de fiecare dată. Timpul a trecut, eu am crescut, iar când am fost binecuvântată să fiu mamă, ți-am trimis scrisorile copiilor mei, dar nu ți-am mulțumit niciodată și simt rușinea ca pe o povară. De aceea îți trimit această scrisoare, sperând că mă vei ierta, căci am îmbătrânit și m-au nins grijile vieții pentru cei dragi. Te mai rog cu această ocazie, de teamă că nu va mai fi alta, să împarți darurile la toți copiii lumii, oricât ar fi drumurile de lungi și anevoioase până la ei. Bucuria copiilor este însoțită de veselia părinților și a bunicilor pentru odraslele lor. Sunt sigură că fiecare părinte și bunic s-a rugat la Dumnezeu, așa cum m-am rugat și eu, să-ți dea putere divină în fiecare an. Acum, în România, mulți din părinții copiilor au bătătorit drumuri prin țări străine, pentru a câștiga banii de supraviețuire. La copiii ai căror părinți sunt plecați să muncească peste hotarele țării, lasă-le și câte un pachet de șervețele, ca să șteargă lacrimile de dorul lor. Doar tu știi cât este de greu să evadezi din legendă printre muritorii de rând, dar numai prin acest efort, an de an, rămâi nemuritor. La fel ca toți nemuritorii colinzi veșnicia și te întâlnești cu cei aflați în granițele ei. Pentru această minune te rog să le transmiți părinților și bunicilor mei că dorul de ei mă copleșește adeseori. Îi caut prin amintiri, dar mă rătăcesc în pustiul sufletesc. Darurile tale sunt magice și proaspete în memoria mea, că și acum simt gustul bomboanelor pe care mi le puneai sub pernă, iar jucăriile ce-mi inundau ochii de bucurie când le vedeam prima dată, mi-au fost foarte dragi, dar le-am dăruit copiiilor sărmani, când alte dorințe și griji își făceau loc în sufletul meu. Le-am spus că sunt dăruite de tine și s-au bucurat foarte mult. De câțiva ani mi-am pierdut sănătatea și puterea de muncă, iar tot ce-mi doresc este regăsirea ei, fie și parțial, dar eforturile sunt zadarnice. Dacă poți aduce în desaga ta puțin din acest dar divin, m-aș bucura ca un copil, de darurile tale. Restul de sănătate, dacă ai printre darurile tale, te rog să o împarți celorlalți frați de suferință. Închei depeșa mea cu mulțumiri pentru zăbava cititului și a împlinirii ultimelor dorințe, urându-ți misiune ușoară de fiecare dată, întreaga eternitate.
Ultima dorință a mea este să ne întâlnim în veșnicie.

5.12.2021

Copilul, adultul, mama și prietena copiilor,
MARIA Popa-Flămânzeanu-FILIPOIU