Buze arse
Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.
Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.
Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.
E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.
vezi mai multe poezii de: Dianasutea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Moisei Larisa, multumesc din suflet! Asemenea si tie.
Dianasutea (autor)
miercuri, 10 mai 2017
Știi foarte bine să expui sentimentele și să îl faci pe cititor să ți le simtă. Felicitări !
MoiseiLarisa
miercuri, 10 mai 2017