Noi ştim că ,,dincolo”
Ceva există
Şi are legătură cu devenirea,
Cu toate astea îndurăm
Ideea tristă
Că doar pământul
Ne este moştenirea.
Fugim bezmetic,
Dar cu speranţă,
Pânǎ la mare-albastră,
Uitând de glorie,
De aroganţă,
Prea vii în viaţa noastră!
Când stǎm pe plajă
În şezlong,
Muţi de plăcerea ce ne cuprinde,
Permitem ochilor
Plǎcerea de ping-pong,
Cǎ doar aşa
Simţim că inima se-aprinde.
vezi mai multe poezii de: samoila