Nefericirea e cucoanǎ mare,
Multe necazuri ea produce,
Iar mândria...,
Falsul soare,
Îngâmfarea o induce.
Nu huli fǎrǎ-ncetare
Ce nu cunoşti
Profund,
Cǎ vei cǎdea în supǎrare
Fǎrǎ sǎ vezi un drum
Secund.
Şi dacǎ-ţi pui în cap,
Nevoie mare,
Sǎ abordezi o temǎ,
Care-o fi,
O sǎ bagi seama,
Ca oricare,
Cǎ eşti respins-nainte de-a rosti.
O realitate exemplarǎ,
Descrisǎ pe îndelete
De fizicǎ,
Poate uşor sǎ aparǎ,
Chiar sǎ te îmbete,
Care va sǎ zicǎ.
Bine-ar fi
Sǎ stabilim uşor
O relaţie sigurǎ
Între minte şi trup,
Cǎ doar aşa vei înţelege,
Major,
De ce cu lumea
Legǎturile se rup
Uşor.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.