Ca o noapte vine, dragostea bătrână
Ca o noapte vine, dragostea bătrână
Și un domn se-ntreabă; Cât o să rămână?
Însă înspre ziuă, noi încă visăm
Dragostea trăită, să o mai gustăm.
Clipa vieții arde, parcă-i răzvrătită
Eu în haina ceții, am rămas rănită.
Dar ca niciodată, gândul mi-e perfid
Vreau cu umbra noastră, Luna să deschid.
În urma plăcerii, lumea-n sine seacă,
Iar în taina nopții, Luna se apleacă,
Mai rămân pe-afară, mai colind pe prund,
Însă domnu-ntreabă; Unde să te-ascund?
Parc-aș fi mireasă, prinsă între valsuri
Și cu norii nopții, fac în versuri nazuri,
Fiindcă nici acum dragostea bătrână
Prin visele mele n-a vrut să rămână.
Mă întreb și-acuma; cum iubirea poate
Din casa tăcerii, slovele a-mi scoate?
Fiindcă eu pe culmea, munților de dor
M-am oprit o clipă și-n poeme zbor.
Rătăcesc într-una parcă-s o nălucă,
Iar mă pierd în țara crezului de ducă
Și-n nedumerirea dintre anii goi
Când iubirea asta dănțuie prin ploi.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bună Oana! Îți mulțumesc !
Am scris pe hârtie multe, mult prea multe.
Dar a venit la fereastra inimii mele, un înger,
el mi-a șoptit asa: Uite vezi colo cum se odihnește doamna aceea?
I-am răspuns. Da.
Mi-a spus: este curtezana ta!
Vezi ce bătrână este!
Am răspuns! Da, da! Mi-a răspuns așa, doamna, vine din veșnicie, dar aici, veșnicia este socotită demult, știi, asemeni acestei doamne care te tot curtează.
Oana, strigă și tu la Doamna curtezană, oricând ai nevoie de ea, știi, este cu noi aici, are nevoie doar de fereastra inimii, doar atât, dar nu oricum, ci fereastra să fie mereu deschisă.
Dragostea va poposi la tine, îți va face lăcaș în inima ta.
(ESTE VALABIL PENTRU ORICE FIINȚĂ)
emaanastasia (autor)
miercuri, 28 septembrie 2016
Mulțumesc pentru popas!
Așa cred și eu, ea vine, vine, este din vechime, trece, și trece, da, trece și prin timpul meu existențial, dar iată, nu vrea să rămână. Hîm, se tot duce și mă duc și eu dar spun din nou, iată, ea este atât de ” trecătoare ” încât trece prin timpul tuturor. Este o veșnică prezență. O simt, îmi dă roată, dansează pe lângă mine, uneori mă ia de mână, alteori mă ține de un deget ca să dac o piruetă, alteori doar ; este.
Vă doresc o zi minunată, asemeni Dragostei bătrâne !
emaanastasia (autor)
miercuri, 28 septembrie 2016
Da, o poezie pe care am savurat-o cu drag.
oana
marți, 27 septembrie 2016
Dragostea, deşi bătrână, te ţine veşnic tânăr, alimentându-ţi visul, versul şi veselia. Foarte frumoasă poezia!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 27 septembrie 2016