- Hai, lasă-mă să-ți desenez pe coapsă
Un albatros cu aripi desfăcute
Când mergi pe țărm să fii ca o pedeapsă
Nisipului ce-ar vrea să te sărute,
Dar nu ajunge dincolo de gleznă,
Acolo unde albatrosul zboară,
Că prafu-i mic și locuiește-n beznă,
Tu ești zglobie ca o căprioară.
Hai, lasă-mă să-ți desenez pe frunte
Un colț de infinit, s-atingă cerul,
Că ești o stea, nu poate un grăunte
Să-ți descifreze într-un veac misterul.
- Sub tâmpla stângă tremurul aripei
E-un atribut necontestat de vreme
Că am trăit în profunzimea clipei
Şi-am fost a ta din primele poeme.
Pedeapsă pentru alţii, pentru tine
Mi-am descuiat şi sufletul, şi gândul...
De n-ai fi tu, iubite, spune-mi cine
Mi-ar umezi cu buzele pământul?
Prin estuarul inundat de lavă
Ce pasiuni fără de rost s-ar naşte,
Când mă-ntărâți trecând prin vena cavă,
Pedeapsa şi-nvierea mea de Paşte!
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.