Ca prima toamnă.
Când raza de soare, de valuri se frânge
iar vântul cel rece amestecă zarea,
îmi simt vara caldă departe, cum plânge,
strigându-şi lăstunii şi roua, şi floarea.
Covor din lumină răsăritul urzeşte,
pe valuri, vânare de vânt rătăcit,
septembrie-n toamnă vrăjit se trezeşte,
iar cerul cu nori, rămâne uimit.
Din norul gălbui, o darnică viață
prin raze coboară, spre lumea din ape,
pe valuri, lumina luceşte semeaţă,
cântând simfonia culorii pe clape...
vezi mai multe poezii de: sorina