Ca românul nu-i niciunul
...
În lumea asta tot mai tristă
Ne naștem doar pentru-a muri,
Dragoste nu mai există
Și-s tot mai puțini copii!
...
Nici nu mai încape vorbă
Cupidon rămâne prost,
Când își golește fără rost
De săgeți, întreaga tolbă!
...
Nici dragostea de copii
Nu mai este cum a fost
Oare pe unde-or mai fi,
Copiii fără adăpost?!
...
Cică-i trafic cu micuți
Se fură într-o veselie.
La alții, căci la noi se știe,
Se știe clar unde anume
Sunt toți copiii dispăruți:
Sigur pe undeva prin lume!
...
Prostituția-i la modă
Când curvele au palate,
Nu alea prostituate,
Ci curvele lui Cine-i Vodă!
...
Democrația e deșteaptă
Spune-o vorbă înțeleaptă,
Asta până și noi o știm:
Pleac-ai lor și vin ai noștri,
Înlocuim hoții cu proștii,
Și uite-așa, îi tot rotim!
...
Mor străinii de necaz
În frunte cu parlamentul
Că de ne opresc curentul,
Dacă nu le-am mai plătit,
Factura cu prețul nesimțit,
Avem lămpi de-alea, cu gaz!
...
Și oricum n-au ce ne face,
Noi nu putem fi învinși,
Vom fi mereu la patru ace,
Pentru că ne-am dotat
Cu vechi fiare de călcat,
De-alea cu cărbuni aprinși!
...
Ce-om face fără nimic?
Voi vă dați cu presupusul?
Mă, voi chiar țineți cu ursul.
Nu vă e jenă niciun pic?!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.