Ca un vis resuscitat - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    luni, 25 iulie 2016

O iubire gâfâitǎ
E lipsitǎ de candoare
Ca beţia aburitǎ
De spaime obositoare
Ce conduc la un delir
Mai bogat, mai în declin,
Ca un moleşit zefir
Ce adie prea puţin.
Las-o sǎ se stingǎ-ncet
Ca un vis resuscitat
De o frunte de poet
Cu iluzii fǎcând blat.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ştefan doroftei doimaneanu
Mulţumesc pentru aprecieri. Dacǎ resuscitarea dǎ greş, se stinge sigur!
samoila
samoila (autor)
marţi, 26 iulie 2016


O fi ea iubirea gâfâită, dar eu cred că nu trebuie să fie lăsată să se stingă. Apoi dacă e lăsată să se stingă „ca un vis resuscitat„ se mai stinge ori ba ? Interesante versuri !
stefan doroftei doimaneanu
marţi, 26 iulie 2016