O iubire gâfâitǎ
E lipsitǎ de candoare
Ca beţia aburitǎ
De spaime obositoare
Ce conduc la un delir
Mai bogat, mai în declin,
Ca un moleşit zefir
Ce adie prea puţin.
Las-o sǎ se stingǎ-ncet
Ca un vis resuscitat
De o frunte de poet
Cu iluzii fǎcând blat.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ştefan doroftei doimaneanu
Mulţumesc pentru aprecieri. Dacǎ resuscitarea dǎ greş, se stinge sigur!
samoila
samoila (autor)
marți, 26 iulie 2016
O fi ea iubirea gâfâită, dar eu cred că nu trebuie să fie lăsată să se stingă. Apoi dacă e lăsată să se stingă „ca un vis resuscitat„ se mai stinge ori ba ? Interesante versuri !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 26 iulie 2016