Un om… o mască… o figură…
Un biet actor pășind pe scena vieții
Neincăpand în a destinului măsură
Își caută în centrul vechi al pieții
Un alt destin ce-avea să-l împlinească.
Cu glas sonor el recita în stradă
Poeme vechi făcute să uimească,
Dar oamenii blamau a lui bravadă.
Vedeau în el un simplu cerșetor.
Da! El cerșea ! Dar glorie și faimă!
Și ignorat fiind ‘n-acest trist decor
Se retrăgea tăcut în a lui haină.
Era un ultim cântec de sirenă
Dar n-atrăsese azi în a lui plasă
Niciun muritor pierdut în beznă
Și-ncet cortina peste el se lasă.
Sătul de-aceste ne-mpliniri aride,
Văzând că faima n-avea să cunoască
Al nostru biet actor se sinucide
Scoțându-și de pe față a lui mască.
vezi mai multe poezii de: caprarflorin