Cad frunze de aur
Când inima bate, cad frunze de-arţar,
când toamna-i acasă, cad frunze-n brumar,
în lină cădere, nostalgia mă-apasă,
curg apele toamnei ce-n urmă ne lasă.
Când inima bate, cad frunze de aur,
câmpia e goală, doar aripi de graur
rătăcire de vânt, somnoros căutând
valul pe ape, îngălbenit, tremurând.
Când inima bate, bat aripi în zbor,
vara-i poveste, îngânată de dor,
ochii ating tot albastrul din noapte,
frunzele cad într-un foșnet de șoapte.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc domnule!
sorina (autor)
miercuri, 10 noiembrie 2021
Poezia are o melancolie muzicală învăluitoare, reținută. Este o poezie reușită.
Felicitări!
Petru Dincă
vineri, 05 noiembrie 2021