crapă sub tălpile mele bucăți de lemn,
miros de crini îmi taie plămânii,
ochii sparți privesc doar în față
mă caut în oameni și mor înăuntru.
copacii se frâng în auz de furtună,
putrezește în mine lumina din Vest,
rănile transpiră în rece octombrie
îngerii îmi mângâie sufletul gol.
cioburi de lemn îmi pătrund în torace
se rupe tăcerea pădurii în Est,
copacii suspină în cercuri cu ace
tot ce-am fost ieri, azi nu mai sunt.
crapă sub tălpile mele mirosul de crini,
bucăți de lemn îmi taie plămânii,
cu ochii sparți mă caut în oameni,
privesc doar în față și mor înăuntru.
vezi mai multe poezii de: andrioaiadianas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.