*decupaje în mască*
nu-mi voi personaliza vibraţia
după codul numeric al liniei drepte mi-aş dori
să pot întoarce butonul în stânga să poţi vedea că nu tot ce se dezbracă
în umbră este virusat de ură
jobenul tău e prea mic să-mi cuprindă pădurile săgeata poate fi trasă cu rigla
dar traiectoria ei în elipse desface fructele cerului
zemoase să-ţi cadă în buză stele umede curburile ispititoare
tălpile nu se aliniază fără echivoc
unei linii atât de ţepene că poate ucide
arcuirea fragilă
aripa trasează geometrii atât de stranii că văzduhul începe să erupă
note albastre
învaţă topirea în arcuş de zâne şi de artere
comprimă şi expansionează vertebrele timpului pulsul meu repetă duetul astral
până îmblânzeşte ritmul în cheie sol de efemer
te rog din izvoare ce-şi strigă bucuria din înalturi glezna îneacă săruturi
în păsări din prea multă tandreţe
nu îndrepta spre mine degetul care despică
tăcerea rănită va striga supernovele mele nu vor dezbrăca exploziv
magiile
dintre coastele frânte ale abisului
doar epigonii lui procust măsoară întind taie obstinaţi
cu-o iubire sulfurică
eu scap tuturor plaselor
poţi să spui „eu decretez” în o mie de limbi
în urechea mea pasărea infinitului îmi resetează moleculele
doar muzica astrelor brodează ecouri în carne
pilat şi-a terminat raţia de apă detergenţii nu pot arde mai tare
decât rugurile iar generozitatea augustului e prea diluată
chiar dac-ai azvârlit către mine ordin de camuflaj
lecţia mea de zbor se poate amâna sau petrece mai adânc de înaltul privirii tale
oricum m-ai aduna sau scădea rezultatul final
va fi de-o eternitate în plus
de-acolo văzduhurile mele îţi voi creşte pe degete ca o buruiană
şi vor râde sfidător de albastru
radiaţiilor toate
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.