Călători.
Care paşi mă fac uşoară,
când sufletu-mi pare că zboară?
cei ce-aprind o-albastră seară,
sau aceia, care-n noapte,
mă duc uşor tot mai departe?
Am ales: păşesc cu tine,
către zările senine,
calc pe razele de lună,
să rămânem împreună,
să ne ridicăm spre cer,
unde suflete nu pier,
călători născuţi iubirii,
stele ce vorbesc privirii.
vezi mai multe poezii de: sorina