Călătorului din lumi înghețate
și te-am citit
și gândurile scrise și pe cele nescrise
și pustiirea și dojana din slove
ți-am văzut ochii
ochii tăi frumoși, de lup singuratic
hăituit de iubirile toate
de singuratate
căutând-o pe EA
și-am plâns
am plâns, am plâns amarnic
pentru toate păcatele rostite,
cu gândul, cu fapta, știute sau neștiute
apoi m-am apucat să fac ordine-n mine
în cămările inimii, să aerisesc, să scutur amarul,
să sterg lacrimile din ferestrele sufletului
să-ți primenesc patul
în casa cea mare, de la stradă
în miros de gutui și levănțică
să deschid larg poarta vieții mele
să te primesc așa cum vii
călătorule din lumi înghețate
răvășit și neiubit
împăcat cu tine și cu mine
am să îngenunchez a iertare
în bisericile din mine
am să urlu
am să dansez pe umbrele toate
cu chipuri sau fără de puls
să te ajut să înțelegi
că tu trebuie să-ți tai felia ta de cer
eu doar îți voi ascuți pe coarnele lunii
lama cu care mai ieri
îmi săpasem mormântul
bine ai venit
acasă !
07.11.2017
vezi mai multe poezii de: Camelia florescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.