Erai acolo, pe Tanis, îmi amintesc de tine,
Pluteam în același vis sub bolțile senine,
Pădurea înflorea sub noi înmiresmându-ți zborul,
Ne răsfăța pe amândoi, din umbră, Creatorul!
...
Nu știu Asinor unde vom fi
Atunci când totul va fi împlinit.
Știu doar că și după sfârșit
Te voi iubi!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.