Era într-o pustie o femeie c-o harpă,
Un șarpe i-a urcat pe picior,
Ea cânta din zori până-n asfințit,
Șarpele pe picior o asculta încolăcit.
Era un bărbat pe țărmul cu marea,
Cu ochii ce își schimbau mirarea;
Dintr-o barcă într-alta
Vâslea ocheașul barcagiu.
Era un bătrân într-un sat,
Care pe-un câmp verde, îmbelșugat,
Cucută a plantat cu spor strigând:
,,Tica-tic, tica-tic!"
De regrete să se spele moșul,
A săpat să dea de apă sub un copac;
Avea barba albă fir cu fir;
Bărbatul cu marea i-o cioplea vampir.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.