CAMERA CU AMINTIRI
autor Nicolae Nistor
Poate fi o noapte pierdută
dacă nu tragi de ea
cu lacrimile tale
sau te ascunzi după perdelele
amețite de culori și șampanie…
Am fugit din noi pe fumul
de țigară, plină de sânge,
parcă eu trebuia să mușc
din ce a rămas după foame…
Telefonul doarme,
muzica aleargă singură
prin cameră,
vorbește răgușit…
O partitură în evazați
și pânză de in,
rotiri de femei goale,
iar noi tragem de noapte
amnezici, cu mâini tremurânde,
știrile sunt acoperite de noi,
o poveste Woodstock
care spune multe…
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.