camera aceea se umplea cu cuvinte
tavanul se vopsea în culoarea amurgului
literele mici se lipeau de buzele vineţi ale timpului
idei născute din aluatul lecturilor
se poticneau în metafore
câte un cuvânt sărea coarda topindu-se
în ecoul serii ca o apă dintr-o cişmea veche
ce inundă așteptarea
silabele circulau libere
în tăcerea dintre slove
în jurul mesei picioare tinere aşteptau
vezi mai multe poezii de: Cristian Ovidiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Semn de trece. Frumoase versuri pline de înteles
anca.
sâmbătă, 06 februarie 2016