Rustica plimbare - Camil Baltazar

Azi am mers, desculti, prin ierburile nalte
ale câmpului din marginea orasului.
E o toamna târzie, ca o primavara galesa,
zabovind într-un asternut jilav,
în care,
totul ia transparente de argint filtrat.

Soarele, neverosimil, ne-nsotea, prieteneste,
punând pe frunze o umbra de zâmbet,
repede fugarit de racoarea din aer.

Într-un târziu prin ierburile-ncâlcite,
ti-ai sumes rochia, tinând-o-ntre degete
si pulpele tale, cu pielita palida,
de bruna si-aromitoare piersica,
pulpele pe care netezesti, pe furis, rochia

de câte ori ti le contureaza prea tare,
pulpele tale au aparut,
în dimineata însorita,
ca niste trunchiuri rotunde de tineri copacei,
firavi înca în izbucnirea lor de viata,
dar purtând în crengile lor, virtual,
podoaba mugurilor si-a carnii vegetale.

În atmosfera de jungla potolita,
as fi vrut sa-ti sarut genunchii,
mai puri fiindca mai ascunsi privirilor,
dar mi-ai surprins gândurile
si degetele tale au încremenit pe rochie.

În pozitia asta stângace
în toamna care le jilavea pielita,
genunchii tai erau mai palizi
si tu întreaga parca mai-nalta.



vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.