Tălăngi obosite - Camil Baltazar

Toamna ca o vițelușă bolnavă,
pe care o duc stăpânii răi la tăiere,
a luat calea codrului, pojghețuit și cangrenat de tăcere.
presimțind însă că umbletul ei va trezi din somn frunzele căzute, a mugit, dureros și prelung, înfiorând borangicul clipelor stătute ;

apoi, cu ochii-mpotmoliți de lumina roșcovană a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spălate, și-ngenunchind, blajin s-a rugat pentru odihna frunzelor picate.
Soarele i s-a-mpleticit în cornițele mărunte, copacii cu ramuri ostenite dureros au tăcut, iar vițelușa și-a-ntins trupul, dornic de somn veșnic și pentru ultima dată a gemut.



vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.