Tilinci - Camil Baltazar

Început de septembre, moale, învins.
Cu violoncele bolnavicioase
Peste abanosul lacului, stins.

Început de înnoptare, doinind din tilinci de soc,
Despletire, tremurata, a cocorilor ce pleaca,
Presimtire gingasa
De-ntâie promoroaca.

O, si muzica din parcul de provincie,
Elegiac prafuita, irosind somnoroase pasarele!
Prietenia mergând lânga noi
Cu umblet molatic de mirese si margele.

Deodata ai închis, sperioasa, mâinile,
Te-ai ghemuit, patrunsa de-ntâiul frig;
În linistea de marmora bruna, ce s-a lasat pripit,
Au sipotit mai limpede fântânile.

Coboram apoi drumul mirosind a iarna timpurie,
Trupul tau avea mladieri de-mbelsugata crama
Într-un cules de arama sângerie.

Dar n-am îndraznit sa-ti culeg bruma usoara de pe buze,
Asa de lin glasul tau a început argint sa prefire.

O, era o toamna cu violoncele bolnavicioase,
O toamna cu tristetea înalta si subtire.



vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.