în stânga era o jumătate de haos
în dreapta era o risipă de nemângâiere
oricât ai fi alergat de negură
pe câmpul fără orizont
nu te puteai ascunde decât în propria groapă
săpată cu unghiile
în țărâna rece și tăcută
de la pieptul pământului
niște bolovani mari de nouri
întunecau zăpada mieilor
în spate era zădărnicia oamenilor,
în față,
zilele numărate
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin