„A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul
mod pe care îl am la îndemână să măsor timpul”
Jorge Luis Borges
- Citesc în zori un vers care mă doare
Când desenează amintiri în zbor
Pe-un şevalet, torcând culori amare,
Iar mori de vânt mă macină uşor.
Păşesc în gol, absenţa ta ucide
Iubirea de pământ sau de văzduh,
E trist condeiul, rimele aride,
Versul ce-l scriu nu are niciun duh.
Când nu mă ții de mână mai rămâne
Doar lacrima pe orizontul mut,
Un pas bizar și drumuri fără mâine,
Aroma unui vis de început.
- Nu măsura-n cuvinte depărtarea,
Rătăcitor prin vechiul labirint
Să vii la ceas târziu, urmând chemarea,
Lângă portalul mare, de argint.
Eu n-am plecat de-acolo niciodată,
În fiecare vis te-am aşteptat,
Povestea mea-i atât de-adevărată,
Iar caierul acesta fermecat
Îl torc sperând că poate-o să rămână,
Brodat cu fir de gând pe-un colţ de stea
Poemu-n care ne ţineam de mână
Sub cerul nopţii blând de catifea.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumesc, mihaela.sandu...
nutzu (autor)
sâmbătă, 31 decembrie 2016
Un poem plin de iubire şi dorinţe!
mihaela.sandu
vineri, 30 decembrie 2016