poetului Ooko no Himeko
când
primele raze de lună
străpung întunericul
o mireasmă de crini
năpădește veranda
încât
tare greu mi-e să mă duc la culcare
când
pe drumuri fiind
prin noaptea spuzită de stele
ascult cântecul greierilor
doruri dezleagă izvoarele plânsului
încât
nu mai simt cum roua pătrunde încet până la piele
când
încercat de-ntrebări
vreau să descopăr în flori și planete
urmele tainice ale infinitului
din ghemul lui fibonacci
un șir infinit de numere
amprentează cosmosul
încât
numai un număr de aur
m-ajută să găsesc drumul spre casă
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Yanna, multumesc frumos.
Anisoara Iordache (autor)
joi, 02 iunie 2016
Foarte bine aleasă tema acestei poezii!
Te felicit pentru această scriere!
yanna
miercuri, 01 iunie 2016