Când iarna mă așteaptă în tribună
Și înc-un an clepsidra a pierdut
Doresc iubito să mă ții de mână
Să-mi fie sărutarea-ți,singurul avut
Când lumea-mi pare-a fi perfectă
Și toate-n jur lucrări divine
Nu îi admit purtarea de vedetă
Ce vrea,să-ți ia privirea de la mine
Când zeci de feți îți vor iubirea
Și toți s-ar vinde pentru un sărut
Îți spun că nu la ei îți e menirea
Ci-n brațele poetului tăcut.
E noaptea cruntă,e pedeapsă
Să știu că altuia i-ai aparține
Când știu că dragostea nu-i falsă
Cum pot să mă dezic de tine?
Nu pot,și n-o s-o fac,firesc
Căci tu ești tot ce eu iubesc!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El