Când pe-a sufletului cale s-or usca spinii durerii
Și m-or năpădi magnolii cu petale de iubire,
Îmi voi arcui sprânceana închizând ușa tăcerii
Și-mbrăcată de emoții, voi tâșni din amorțire!
Când s-or repezi dușmanii rănile să-mi oblojească
Și, cuprinși de remușcare, îmi vor spulbera necazul
Voi lăsa fără-ndoială..irisul să-mi strălucească
Și cu un surâs angelic îmi voi garnisi obrazul..
Când mi-or bea leii din palmă fără gând de-a mă ucide
Și-mi vor alunga prin asta și cea mai parșivă teamă
Îmi voi curăța din minte toate gândurile perfide
Și prădalnica tristețe..nu voi mai băga-o-n seamă!!!
Când doar flori de-nțelepciune îmi vor poposi pe creștet
Și-mi vor parfuma credința condamnată de atei..
Toamna-mi va părea mai vie cu veșmântul ei cel veșted
Și cu mult mai multă vlagă mă va prinde-n vraja ei..
Doar atunci când simt că viața mă iubește..și-o iubesc
Am să îmi rescriu destinul evitând să-mbătrânesc!
27.10.2017
FOCȘANI
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc din suflet pentru apreciere, doamna Anișoara!
Onnyanna (autor)
sâmbătă, 28 octombrie 2017
Frumos poem, metafore indite.
"Îmi voi arcui sprânceana închizând ușa tăcerii"
Viata trebuie dusa pana la capat.E o lupta, mai ales spirituala. Generatia mea a trait"alunecarea", voi veti fi cu "distractia"- nu veti aveat timp sa va plictisiti.
Anisoara Iordache
sâmbătă, 28 octombrie 2017