CÂND
Atuncea când petreceţi ascunşi, cu gura plină
De cărnuri sau şampanie, o noapte până-n zori,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă la cei din închisori,
Ce n-au văzut prin gratii de ani grei o lumină.
Când, tineri, întâlniţi cuprinşi de dulci fiori
Pe-aleile cu roze în floare din grădină
O fragedă frumoasă ce stăruie să vină,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă puţin la cei ce mor...
Şi-atuncea când setoasă, după ani grei de luptă,
Neliniştea-vă mare din glorie se-nfruptă,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă la jalnicul înfrânt.
De panglici, hărmălaie, de fluturi şi de ciucuri,
Nu e decent prietene vreodată să te bucuri,
Cât timp nu ești tu sigur că ești singur pe pământ.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.