Cuprins de pasiune,
m-atragi uşor spre tine,
privirea-ţi străluceşte,
Eu mă topesc de dor.
Ne celebrăm iubirea
cu dragoste profundă,
trăind a vieţii clipă,
pe Altarul lui Amor.
Când te privesc, iubite,
mă văd ca-ntr-o oglindă,
cu sângele în clocot
şi dragoste-n priviri.
Aceeaşi patimă
ne dogoreşte-n inimi,
trăim momentul,
clipa şi apoi, murim...
Renaştem din cenuşă,
nu știu a câta oară,
şi retrăim mirajul
la fel ca la-nceput.
Fericiţi suntem, în fine,
că vrut a noastră soartă
să ne dea în dar iubirea,
şi să nu ne mai despartă.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cred ca este frumos sentimentul descris dar ai cam lasat la o parte grija pentru masura si ritm si dragostea fiind o melodie celesta si poezia are nevoie de muzicalitatea sa. Cred ca poti sa scrii frumos mereu dar nu mai grabi rezultatul pentru ca si forma este importanta. Cu drag,
stomff
duminică, 23 august 2015