Te întorci
l-al înfăptuirii spasm și-n a cosmosului ramă,
când de banalul lumii, diluată-i a ta flamă.
în al oceanelor abis și pe-a veșniciei coamă,
când viața-i devenită a sterilității poamă.
Misterule!
Te stingi
sub a izolării stâncă și-n a patimii fosilă,
când însăși muza are a ei glorie futilă.
în versul sinucigaș şi-n a tenebrelor vitrină,
când viața-i devenită a suferințelor rutină.
Poetule!
Te ascunzi
dup-a inimii paloare și-n a lacrimii uzură,
când astăzi mai nimic răsuna l-a ta alură.
în cugetările senile și-n scrisori fără destin,
când viața-i devenită al curviilor creștin.
Amorule!
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.