- Magnolia dansează-n pieptul meu,
Cu paşi de balerină și zâmbetul suav,
Trup graţios desprins din curcubeu
De ploaia ce inundă al cerului postav.
Magnolia purtând în flori povești
Petala şi-o deschide sub cerul unei nopți:
„Spune-mi, iubite, îți mai amintești
De gustul gurii mele ce-aduce-a struguri copți?”
Magnolia nu plânge, m-a visat
În vieți consecutive, privind spre miazăzi,
Și-acolo, lângă lac, îngenunchiat
Eu i-am cerut să-mi fie regina inimii.
- Magnolia ți-a nins pe tâmple flori
În anotimpuri aspre, sperând c-o să găsești
Sub gene de-ntuneric primii zori
Și cufărul albastru unde-a închis povești.
Magnolia, la margini de cuvânt,
Ți-a așternut poeme pe-al cerului altar,
Când visul ei umbrește alt pământ,
Tu caut-o, iubite, ești unicul ei dar.
Ecoul vocii ei de-l mai auzi
Să nu lipsești vreodată din anotimpul meu,
Sărută-mi ochii de-ndoială uzi
Și lacrimile calde. Magnolia sunt eu...
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.