- Cândva mi-or creşte aripi de dorul tău, să ştii,
Şi o să-ţi ies în cale, prin poarta inimii
Voi trece ca o vrajă şi voi deschide larg
Ferestrele albastre să afli că-mi eşti drag.
Cândva mi-or creşte frunze pe ramurile verzi,
Voi înflori deodată şi poate-ai să mă crezi
Că niciodată, nimeni, atâtea primăveri
Nu mi-a lăsat pe buze... Noi doi restanţieri
La marea fericire, ne-am întâlnit tardiv...
Cândva mi-or creşte aripi lipsite de motiv,
Voi învăţa că zborul cu tine e înalt,
Că noi trăim de-o vreme unul în celălalt.
- Când îți vor crește aripi, în basmul meu te-aştept
Să-ți spăl cu rouă ochii şi să te strâng la piept
Iar din magnolii albe să-ți cos veșminte noi,
Că-s patru anotimpuri și numai amândoi
Le vom trăi pe toate în vers, iar pe pământ
Vom construi altare cu rune din cuvânt,
Că nimeni, niciodată, nu va putea la fel
Să se transforme-n floare cu râs de clopoțel.
Și dacă lângă tine am învățat să zbor,
Dă-mi mâna ta, iubito, deasupra tuturor
Să ne ‘nălţăm pe tâmpla acestui vis înalt
Că locuim de-o vreme unul în celălalt.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim frumos, Agafia...
nutzu (autor)
miercuri, 11 ianuarie 2017
Cu aceleasi sincere aprecieri va recitesc versurile
Agafia
marți, 10 ianuarie 2017