Cântec absurd
...
Viața ne schimbă
Ne pune pastile sub limbă,
Și-n cântec de greier
Ne spală pe creier,
Apoi, subit, ne plimbă!
Destinul ne scoate
Povești in față,
Povești de moarte
Și de viață!
Și cică viața-i divină
Atât de grea și puțină,
Doar un strop de lumină
Și totul s-a dus!
Între răsărit
Și apus
Sunt atâtea de spus,
Și când totul se va fi sfârșit,
Vom privi de sus,
Pe cei ce vor să umble
Noaptea, fără umbre!
Noi mergem către sfârșit
Sau către alt început?
Drum netezit și tăcut,
Totu-i răbdare,
Răbdare și îndurare,
Tot ce facem aici
Are ecou în eternitate!
Viață și moarte,
Unul vine, altul pleacă,
Nu trebuie să ne placă,
Totul se întrepătrunde
De nicăieri către niciunde,
Există un singur loc
Numai pentru cel mai bun,
Ce are priză la noroc,
La ghinion fiind imun!
Doar noi aici,
Printre cei mici, printre mititei și manele,
Visăm că ajungem la stele,
Dar bem, că dacă n-am bea,
N-am mai dansa, n-am mai visa,
N-am mai tăcea, dar mai ales,
N-am mai răbda!
Și doar atât ni se cere
Să răbdăm și să bem bere!
Pentru că oricum,
”Restul e tăcere”!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.