Cântec Cluj—Napoca
O ciupercă de raze e Clujul în mers
Un salt peste ochi cu mâna pe ape
Un suflu de frunze dat la cules
Pe nori ce-ţi revine şi-ţi e aproape
Lumina aici se aşterne-n izvoare
De ochi şi de stele de paşi şi de zbor
Un salt peste muchii Cetăţuia îţi pare
Pe trepte când urci surâzând tuturor
Şi perlă în mers—cunună de stele
Clujul devine oriunde priveşti
Străpunge destinul şi-un câmp de lalele
Îndată te face mereu să prtiveşti
O piatră e Clujul o piatră prea scumpă
În ochi să o porţi pe palma tăcerii
Amiaza din tine putând să erupă
Pe aleea de raze în mijlocul mării
Destin şi menire—o scară umană
Să-ngheţe privirea în ochi pe vizor
Mersul pe raze ades când te cheamă
Să fii pe măsură lucefăr în zbor
14-03- 13 Cluj—Napoca
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel