Cu ce înflăcărare se cântă în Oaxaca**,
de parcă frumusețea se-ascunde-n flori de cactus,
în ape susurânde și-n pasărea de-nalturi,
foșnind păduri nahuatl - tâlcuitoare doruri!
Se zvârcolește șarpele cu pene, Măritul Quetzalcoatl,***
când buzele de vânt șoptesc în limba pietrei,
când se-ntrevede forma cu sâni tânjind la piscuri
și ochi ca de eclipsă ce conturează negrul.
Ce patos pune-n cântec și-n versuri ce-nțelesuri,
de se-nfioră macul din păru-i albăstriu,
ea tânara codană - ecoul purității din Mexicu-arămiu.
Războinicii-fantasme sărută iarăși cerul,
gătiți cu àripi albe și ciocuri vulturești,
sorbindu-i dulcea voce ce-ndeamnă la iubire
- carnală răscolire, pierdută-n minerale.
Stă Soarele să-și curgă, prin văile aztece,
apusul unei lumi cu străluciri amare.
Condorul ne'nchinat - o umbră plutitoare -
revarsă-n sanctuare tăceri geometrizate
și trece mai departe, pe raze sângerânde...
Cu ce înflăcărare se moare în Oaxaca!
Notă*
nahuatl - limba nahuatl este de fapt un grup de limbi și dialecte relaționate, aparținând ramurii aztece a limbilor uto-aztece, fiind limbă nativă în Mezoamerica și vorbită de aproximativ 1,5 milioane de Nahua, în Mexicul central.
Oaxaca - statul liber și suveran Oaxaca este unul din cele 31 de state federale ale Mexicului, locul originar istoric al populațiilor pre-columbiene, având cei mai mulți vorbitori nativi ai limbilor amerindiene vorbite.
Quetzalcoatl - este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă și în celelalte mitologii din Mezoamerica și este înfățișat de cele mai multe ori ca un gigantic șarpe cu pene, după cum ne arată și numele.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Salve!
:)
Cele bune,
sic ran ecir up!
narcispurice
sâmbătă, 21 noiembrie 2020
Mulțumesc, Adina, pentru aprecierea poeziei! :) Mă bucur că a lăsat urme.
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 21 noiembrie 2020
Țumculmes, purinascirce! :) Nu-i nahuatl!
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 21 noiembrie 2020
Sunt fascinată de mayași, incași, azteci, iar tu aici ai reușit să creezi exact atmosfera specifică... „apusul unei lumi cu străluciri amare” ... Am regăsit florile de cactus, vulturul :)
Tăcerile geometrizate m-au dus cu gândul la spațiile lor de cultivat, platforme în trepte, sens circular, extraordinar cum au știut să folosească natura, ori tot ce ne-au lăsat, semnele care se văd din cer etc.
Mi-a plăcut mult poezia ta, Gabriel!
Adina Speranta
vineri, 20 noiembrie 2020
Servus!
Bun demers! literatură, istorie, geografie, filologie; era să uit religie!
de se nasc gânduri, filozofie.
Bine cu,
Purice N.
narcispurice
vineri, 20 noiembrie 2020