Peste un snop de lacrimi-nicio ploaie
şi peste nori-de mult niciun apus
peste iubiri tristeţi se încovoaie
precum un dor peste-un cuvânt nespus
din lacrimă începi să-ţi faci odaie
din cuiburi candelă şi din frunziş culcuş
din lemnul vechi un alt cuvânt îşi taie
un sunet lung în formă de arcuş
nici anotimpul nu-ți mai știe glasul
care cânta sprințar. Și el s-a stins
ți-oi face cântec nou și după dânsul
să-ți știu din nou și lacrimi și surâs.
vezi mai multe poezii de: Ion Tudor Ilfoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.